Rezultatele studiilor de evaluare privind evoluția incluziunii comunităților marginalizate din Regiunea Centru și de la nivel național

Cunoașterea fenomenelor sociale și informarea factorului politic, realizarea unor analize a comunităților defavorizate, cu accent pe comunitățile de romi, sunt esențiale pentru identificarea și prioritizarea problemelor și riscurilor sociale la nivel național și în Regiunea Centru, în special, permițând elaborarea de măsuri și recomandări pentru diminuarea/înlăturarea efectelor negative ale acestora.

Astfel de studii au fost realizate în contextul finanțărilor europene nerambursabile la o distanță de un deceniu, în anul 2014 „Studiul privind comunitățile defavorizate (romi) din Regiunea Centru” și în 2024 „Evaluarea măsurilor de incluziune a cetățenilor români de etnie romă aferente programelor FSE 2014 – 2020”.

Pornind de la concluziile studiului realizat în 2014, la comanda Agenției pentru Dezvoltare Regională Centru, se constată că romii sunt cea mai mare și mai vulnerabilă minoritate din Uniunea Europeană. În contextul crizei economico-sociale, îmbătrânirea populației, extinderea sărăciei, rata ridicată a abandonului școlar, ponderea ridicată a populației de etnie romă sunt cele mai mari provocări sociale, care, pe termen mediu și lung, pot duce la scăderea calității vieții în Regiunea Centru.

Radiografia a patru comunități de romi din Regiunea Centru (Ocna Mureș, Hăghig, Glodeni și Târnava) arată că romii trăiesc în așezări compacte sau separate în cartiere mărginașe orașelor. Doar îmbunătățirea infrastructurii nu rezolvă problemele, este nevoie de locuri de muncă, dar propria contribuție, inițiativa proprie în scopul îmbunătățirii condițiilor de trai în familie, participarea la munca comunitară, creșterea nivelului de studii, căutarea unui loc de muncă, orice alt tip de îndeletniciri independente sunt privite cu scepticism. Reținerile sunt vizibile și în privința obținerii unei profesii sau a absolvirii studiilor începute. Aproximativ un sfert dintre copiii romi nu absolvă vreo școală, nu pot citi sau scrie, deoarece nu există obiceiul frecventării cursurilor. De aceea, nu sunt eligibili pentru programele de susținere în vederea formării educaționale și profesionale conform legii. Abandonul școlar nu poate fi împiedicat deocamdată. În multe școli, în momentul în care crește ponderea copiilor romi se produce un fenomen de segregare etnică, însoțit de scăderea calității dotărilor materiale ale instituției în cauză.

O contradicție este aceea că etnia romă are dreptul la remunerații de stat, îngrijiri medicale și educație, fără să compenseze într-un fel sau altul. Este exemplară situația în care statul renunță la încasarea taxelor sau amenzilor doar fiindcă persoana aparține etniei rome și nu are bani.

În context socio-economic, lipsa documentelor de proprietate determină lipsa utilităților.  De asemenea, romii cred despre ei că stau bine cu sănătatea, în contradicție cu evaluările realizate pentru Regiunea Centru și pentru întreaga țară. În subiectul coabitării comunităților lor cu alte etnii, romii evaluează nivelul conflictual ca mult mai scăzut decât îl resimt românii sau maghiarii. În zonele rurale, numărul conflictelor este mai scăzut.

Cu ajutorul unei implicări direcționate concret din partea mediatorilor, experților și asistenților, precum și al unei multitudini de programe de finanțare în Regiunea Centru s-au înregistrat progrese în privința incluziunii sociale, dar, fondurile nu ajung mereu la beneficiarii de drept, iar proiectele implică un număr redus de romi. Studiul regional a prevăzut măsuri și recomandări pentru incluziunea romilor, care vizau domeniul socio-economic, educația, sănătatea, locuirea, locurile de muncă, migrația și mobilitatea și reducerea marginalizării și discriminării, egalitatea de șanse.

După 10 ani de la studiul precedent, o nouă evaluare realizată la nivel național a fost publicată de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene. Ea a vizat măsurile de incluziune a cetățenilor români de etnie romă aferente programelor FSE 2014 – 2020. Conform documentului,proiectele au avut impact pozitiv asupra comunităților, dar sustenabilitatea și menținerea progreselor sunt esențiale. Continuarea sprijinului și găsirea de noi soluții pentru probleme persistente pot asigura că beneficiile proiectelor sunt durabile. Ar fi ideal să existe un fond de rezervă într-o aplicație de finanțare, accesibil beneficiarului, care să permită ajustarea sumelor în funcție de nevoi. Trebuie menținute reguli clare și structuri de audit, pentru utilizarea adecvată a fondurilor. Este esențială continuitatea în proiectele de sustenabilitate și ca ea să nu se limiteze la apeluri ocazionale pentru a obține semnături și a promite fonduri. Este importantă menținerea unei echipe constante care să colaboreze cu comunitățile. Este important ca activitățile să continue și să aducă beneficii și după încheierea proiectului. Trebuie să existe resurse și oferte care să stimuleze dorința comunității de a participa la proiecte viitoare.

Cea mai bună cale de a combate sărăcia și de a întrerupe cercul vicios al excluziunii sociale rămâne focalizarea pe susținerea comunităților marginalizate. Abordarea integrată a contribuit la îmbunătățirea situației economice a familiilor și gospodăriilor beneficiare, dar nu a reușit să scoată din marginalizare comunitățile la nivel general. Pentru reducerea riscului de deprivare materială și socială severă în comunitățile roma, sunt necesare în continuare investiții integrate și orientate către familii/gospodării.

Impactul intervențiilor a fost resimțit în grupul vizat (adulți, tineri, femei, copii) și la nivel sectorial, fără a produce însă schimbări semnificative la nivelul întregii comunități sau gospodării. Este necesară o corelare între unitățile vizate de intervenții și indicatorii AROPE (familie/gospodărie) și de analize inițiale la pregătirea cererii de finanțare focusate pe familie și nevoile acesteia.

Beneficiarii au perceput intervențiile ca având impact pozitiv în domenii cheie: educația, sănătatea, condițiile de locuire, reducerea comportamentelor deviante, îmbunătățirea veniturilor și reducerea dependenței de ajutoare sociale. Au crescut participarea și performanțele școlare, în special în educația timpurie și învățământul primar, accesul la servicii preventive și monitorizarea sănătății a fost îmbunătățit, însă plata tratamentelor rămâne dificilă. Condițiile de locuire și accesul la utilități sau îmbunătățit, dar progresul este insuficient. Veniturile au crescut, dar percepția sărăciei rămâne ridicată, ratele de mame minore și copii în grija autorităților au rămas constante.

Efectele intervenției asupra grupului țintă au fost potențate de dimensiunea gospodăriei, regiunea de dezvoltare, mediul de rezidență, neamurile de care aparțin, cultul religios, complementaritatea cu alte programe. Regiunile cu rată crescută a persoanelor aflate în risc de sărăcie să beneficieze de alocarea financiară mai mare.

Cerințele ghidurilor și factorii de evaluare a proiectelor trebuie să încurajeze asumarea unor ținte realiste, a indicatorilor prin alocarea de puncte suplimentare. Pentru aceasta este nevoie ca proiectele să se bazeze pe analize serioase. Cel mai nedorit este efectul de recul, respectiv pierderea rezultatelor pozitive obținute prin proiecte, după finalizarea lor.

Intervențiile au încurajat deschiderea și implicarea activă în comunitate, promovând aspirații mai înalte pentru educație, dezvoltarea competențelor profesionale și îmbunătățirea condițiilor de trai. Cei mai receptivi au fost copiii, au participat activ la activități educaționale și recreative, dar efectul de recul a fost mai puternic la nivelul acestei categorii. Femeile au fost mai receptive decât bărbații la participarea la activitățile proiectului.

Complexitatea măsurilor arată nevoia unor durate mai lungi de implementare, bugete mai mari, creșterea capacității beneficiarilor de a gestiona proiecte, creșterea flexibilității în adaptarea proiectelor, încurajarea dezvoltării unor parteneriate strategice, consolidarea relației instituții – beneficiar – comunitate de romi etc.

Fragmentarea finanțării, predictibilitatea scăzută a lansărilor de apeluri și capacitatea scăzută de atragere a fondurilor nerambursabile limitează accesul la servicii a grupurilor vulnerabile. În lipsa unui sistem de monitorizare post-sustenabilitate amploarea fenomenului de recul nu poate fi determinată. Pentru a preveni efectele de recul și menține efectele pozitive ale intervențiilor, este esențial să se adopte o abordare pe termen lung focalizată pe familie/gospodărie. Este utilă dezvoltarea unui mecanism care să asigure continuitatea între perioadele de programare.

Recomandări pentru perioada de programare 2021-2027

Măsurile integrate să vizeze familia/gospodăria (corelare cu indicatorii AROPE), să beneficieze de o alocare financiară mai mare și de o perioadă de timp de 5 ani. Trebuie regândit modul de evaluare a cererilor de finanțare printr-o mai bună raportare la realismul țintelor și nevoile comunității marginalizate.

Prin ghiduri, alocarea financiară să fie diferențiată la nivel de regiune prin corelare cu noul Atlas pentru a se evita o distribuție disproporționată a proiectelor. Sunt necesare dezvoltarea unor mecanisme de monitorizare post-sustenabilitate a grupului țintă, pentru urmărirea progresului beneficiarilor și asigurarea durabilității intervențiilor, precum și dezvoltarea unui mecanism de finanțare care să asigure continuitatea între perioadele de programare, astfel încât rezultatele obținute să poată fi consolidate.

Mai multe informații despre studiul elaborat la nivel național la comanda MIPE, găsiți AICI.